miercuri, 29 octombrie 2014

Tot inainte

Distrugator  in mars.



DDG 1000 Program Manager

The Navy’s DDG 1000 Zumwalt class destroyer program continues to make significant progress, achieving key shipbuilding milestones, and moving steadily to provide the next generation surface combatant to the Fleet.
The Zumwalt class destroyer program is currently under construction at General Dynamics Bath Iron Works (BIW) in Bath, Maine.  The future USS Zumwalt (DDG 1000), named for former Chief of Naval Operations Admiral Elmo R. “Bud” Zumwalt, launched Oct. 28, 2013 and was Christened April 12, 2014.  The future Michael Monsoor (DDG 1001), named for Medal of Honor recipient Petty Officer Michael Monsoor, had its keel laid May 23, 2013, and the future Lyndon B. Johnson (DDG 1002), named for the former U.S. president, started fabrication April 4, 2012.
The first of class ship, DDG 1000 (PCU Zumwalt) is 92 percent complete and currently in test and activation phase of construction. The ship is successfully activating its fuel systems, advanced induction motors (AIM) and generators, with fuel onload and AIM light-off completed in July, and generator light-off achieved Sept. 23, 2014. _I6Z2035
Completion of generator light-off represents the latest electrical system milestone in an effort that began years ago with early prototype testing at the Land Based Test Site in Philadelphia, PA, aimed at risk reduction, crew familiarization, and eventual shipboard activation.  Lessons learned from this effort helped lead to recent successful activation events onboard DDG 1000 including energizing the high voltage power system, lighting off of the port AIM utilizing shore power to demonstrate operation of the propulsion motor system, and continual and incremental testing of the engineering control system responsible for the automated control of the engineering plant.  Most recently, successful testing of the fuel oil service and transfer system allowed for the onload of fuel to be utilized in the light-off of the first gas turbine generator which will be used to generate the power necessary for dockside and sea trials.
Concurrent with light-off activities, activation of DDG 1000’s computer system, Total Ship Computing Environment (TSCE) completed Oct. 9, 2014.  Consisting of hardware, middleware and software operating systems, the TSCE is responsible for the operation and integration of the combat systems, engineering control systems, bridge and navigation systems, and damage control systems utilizing layered open architecture which allows for network flexibility and growth for future capabilities.  With over six million lines of code, the TSCE , has been designed to maximize automation and watchstander efficiency in order to optimize crew size.  To enable the TSCE activation, the DDG 1000 team has been hard at work to energize and groom data centers, certify software releases, and incorporate required support services, like chilled water and air-conditioning systems in order to support a successful and sustained activation.  The DDG 1000 TSCE is the most advanced and complex shipboard computer operating system the Navy has produced, representing the cutting edge in future surface combatant capability.
In addition to key milestones on the lead ship, Huntington Ingalls Industries (HII) delivered the DDG 1001 composite deckhouse to the Navy.  The 900-plus ton deckhouse was transported from Gulfport, Miss. via barge to the BIW shipyard in Bath, Maine, and arrived Sept.5, 2014 for subsequent lift and integration on the DDG 1001 hull at the shipbuilder’s land level test facility.
_I6Z2067Through the combined efforts of the Navy’s DDG 1000 Program Office, Supervisor of Shipbuilding Bath, BIW, HII, BAE, Raytheon, and various subcontractor teams, the DDG 1000 program has made impressive strides in managing the development, construction, and delivery of this highly complex shipbuilding program.
These highly advanced surface combatants represent a significant leap forward in naval surface warfare capability through the use of advanced technologies.  These advanced technologies include the all-electric Integrated Power System (IPS) which will provide 78 megawatts of shipboard power as well as a next generation Peripheral Vertical Launch System (PVLS) capable of  employing Evolved Sea Sparrow Missiles (ESSM), Standard Missiles (SMs), Vertical Launched ASROC (VLA), Tomahawk, and future missiles. Additionally, the ships boast an Advanced Gun System with a Long Range Land Attack Projectile capable of launching a guided projectile at extended ranges. With impressive technologies, significant signature reductions over all previous surface combatants; and with automated engineering, machinery, and combat systems providing a significant reduction in manning levels, Zumwalt class destroyers will provide the fleet with the capabilities required for today’s naval operations and to be resources to face the threats of tomorrow.
The DDG 1000 Zumwalt class destroyers will be a multi-mission surface combatant designed to fulfill volume firepower and precision strike requirements. This advanced warship will enable access in the open ocean, littoral and ashore and provide impressive forward naval presence while operating independently or as an integral part of Naval, Joint, or Combined Expeditionary Strike Forces.  Armed with an array of advanced weapons, the DDG 1000 program brings sophisticated new technologies that will deliver evolutionary capability and help shape the future of surface warfare.

sursa:   http://navylive.dodlive.mil

joi, 1 mai 2014

Aircraft Carrier Part 1

Cea  mai  puternica  semnatura  lasata  pe  mare  este  a  Portavionului.
Siajul  lasat  de  motoarele  portavionului,  se  intinde  pe  cativa  kilometri.

Imagine  superba  cu  portavionul  USS Nimitz  si  o  formatie  de  avioane  care-l  survoleaza.

 Grup  Naval  ce  contine  mai  multe  Portavioane  insotite  de  navele  de  escorta  si  auxiliare aferente.

 Twins!

 In mars...

 Acasa,  langa  epava  navei  Arizona, Pearl Harbour.

 Pe mare,

Apus  de  soare


sursa: https://www.facebook.com/pages/Aircraft-Carriers/103266148668

Aircraft Carrier Part 2

Baza Navala pentru Portavioane

 Elicopter  ce decoleaza  de  pe  puntea  unui  Portavion.

 Grup de  doua  Portavioane  in  mars.



 Ce  frumos  sparge  valurile  acest  Portavion!




Portavion  si  apus  de  soare.

sursa: https://www.facebook.com/pages/Aircraft-Carriers/103266148668

vineri, 25 aprilie 2014

Cuirasatul japonez Yamato

     Cuirasatul japonez Yamato (大和), numit după antica provincie japoneză Yamato, a fost un cuirasat din clasa Yamato care au servit Marina Imperială Japoneză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ea și nava soră a ei, Musashi, au fost navele de luptă cele mai grele și mai puternic înarmate construite vreodată, cu un deplasament de 72.800 de tone la sarcină maximă și înarmate cu nouă tunuri principale de 46 cm. Dar nici cu toate acestea, acest cuirasat nu au supraviețuit războiului.
     Comandându-se în mod oficial după o săptămână după atacul de la Pearl Harbor la sfârșitul anului 1941, Yamato a fost conceput pentru a contracara numeric superioara și vasta flotă de cuirasate din Statele Unite, principalul rival al Japoniei din Pacific. De-a lungul anului 1942 ea a servit drept navă amiral a Flotei Combinate Japoneze, și în iunie 1942 amiralul Isoroku Yamamoto îndepărtă flota de la conducerea ei în timpul dezastruoasei Bătălii de la Midway. Musashi a preluat funcția de navă amiral a Flotei Combinate la începutul anului 1943, și Yamato și-a petrecut restul de ani și o mare parte din 1944 circulând către bazele navale majore japoneze din Truk și Kure, ca răspuns la amenințările americane. Deși ea a fost prezentă la Bătălia din Marea Filipinelor în iunie 1944, Yamato nu a jucat nici-un rol în luptă. Singura dată când ea a tras cu tunurile ei principale în țintele teritoriului inamic a fost în octombrie 1944, când a fost trimisă să atace forțele americane invadatoare Filipine în timpul Bătăliei din Golful Leyte.

     În anul 1944 echilibrul de forțe navale din Pacific s-a întors decisiv împotriva Japoniei și, până la începutul anului 1945, flota japoneză a fost mult mai sărăcită și amenințată de lipsa combustibilului în insulele de japoneze, limitând posibilitatea de mișcare a flotei. În aprilie 1945, într-o încercare disperată de a încetini înaintarea aliată, Yamato a fost trimis într-o călătorie cu sens unic la Okinawa , unde i s-a ordonat să apere insula de invazia americane și să lupte până la distrugere. Deplasarea sa a fost deranjată și încetinită la sud de insula Kyushu de submarine și avioane americane, și la 7 aprilie a fost atacată și scufundată de bombardiere și bombardiere torpiloare cu pierderea celor mai mulți dintre membrii echipajului ei.






tipul navei cuirasat
lungime totală 263,2 m
lățime 38,9 m
adâncime chil 10,3 m
viteză 27 noduri (50 km/h)
echipare 4 turbine de aburi, 4 elice
putere 150.000 CP (110MW)
rază de acțiune 13.334 km cu v=30km/h
avioane 6 hidroavioane tip F1 M2 PETE sau
bărci două bărci 17 m /150 CP, alte 12 mai mici
radar tip 21 KAI 3 /25 - 30 KW/
rază radar 120 Km grup de avioane sau 70 Km un avion



































USS Nimits

USS  Nimitz  si  o  formatie  de  avioane  in  zbor.

sursa: http://ccsg11.wordpress.com/


USS Coronado

USS  Coronado.
Inca  o  nava  americana  construita  dupa tehnologia  stealth.

Distrugătorul Donald Cook blocat de un avion rusesc

     In Marea Neagră se află două nave americane de război, distrugătorul Donald Cook şi fregata Taylor.

      Distrugătorul Donald Cook este dotat cu sistemul Aegis şi rachete Tomahawk, iar la bordul fregatei Taylor se află rachete antinavă Harpoon şi sistemul de apărare antiaeriană SM-1MR Standard. Apariţia navelor americane de război în Marea Neagră contravine Convenţiei de la Montreux cu privire la caracterul şi durata prezenţei în Marea Neagră a navelor militare ale ţărilor care nu au ieşire la Marea Neagră.
     Statele Unite au hotărât să adauge presiunii economice asupra Rusiei argumente mai grele. Însă lucrurile nu s-au desfăşurat potrivit planurilor lor. Pe 10 aprilie distrugătorul Donald Cook, având la bord rachete de croazieră Tomahawk, a intrat în apele neutre ale Mării Negre. În replică, Rusia a trimis pentru survolarea distrugătorului american un avion Su-24, fără armament, însă, după cum consideră experţii, dotat cu un sistem ultramodern destinat luptei radioelectronice. Aegis a interceptat avionul Su-24, după care a răsunat semnalul de alarmă. Radarele americane au calculat apropierea ţintei şi, dintr-o dată, toate ecranele s-au stins. Aegis a încetat să mai funcţioneze. Su-24 a trecut deasupra punţii distrugătorului, s-a întors şi a imitat un atac cu rachete asupra ţintei. Apoi, s-a întors şi a repetat manevra. Şi aşa, de 12 ori.
     A reieşit că cel mai modern sistem Aegis nu a funcţionat la acţiunea sistemului de bruiaj de la bordul Su-24.
     Mass-media occidentale relatează că după acest incident Donald Cook a intrat de urgenţă în portul Constanţa. 27 de membri ai echipajului au depus cereri de demisie. Se spune că toţi cei 27 de membri ai echipajului au scris că nu vor să-şi rişte viaţa. Acest l-a confirmat în mod indirect Pentagonul prin declaraţia pe care a făcut-o, în care se spune că această acţiune a demoralizat echipajul navei americane.
     Specialiştii consideră că acest incident este extrem de neplăcut pentru Statele Unite. Sistemul de apărare antirachetă dezvoltat de SUA necesită cheltuieli colosale, de fiecare dată trebuie să se dovedească faptul că aceste mijloace trebuie să fie alocate din buget. Componenta terestră a sistemului de apărare antirachetă, antirachete în silozuri, a fost testată în condiţii ideale, cu toate acestea şi-a demonstrat neajunsurile.
     Sistemul cu ajutorul căruia Su-24 a băgat în stare şoc distrugătorul american Donald Cook se numeşte Hibini. Este numele unui masiv muntos din Peninsula Kola aflat după Cercul Polar. Hibini este un sistem modern de bruiaj radioelectronic. Toate avioanele ruse de perspectivă vor fi dotate cu un asemenea sistem.   Recent, sistemul a fost supus testării în cadrul exerciţiilor care au avut loc pe un poligon din sudul Siberiei. Se pare că testele au avut succes, dacă după puţin timp sistemul a fost testat în condiţii cât mai apropiate de cele reale.

moldpress.info

joi, 24 aprilie 2014

USS Zumwalt

Marina SUA va folosi în curând o navă de război futuristă, parcă desprinsă din filmele SF! Distrugătorul “USS Zumwalt” este “invizibil” şi are la bord “arme electromagnetice” precum şi arme cu laser!

      Marina Americană şi-a “tras” cea mai futuristă navă de război din lume, botezată “USS Zumwalt”. Nava, care a costat 7 miliarde de dolari, dispune de capabilităţi militare care nu se pot întâlni pe nicio altă navă de război din lume. Construită de corporaţiaGeneral Dynamics”, “USS Zumwalt” va fi cel mai mare distrugător al Marinei Statelor Unite, având la bord tehnologii avansate de ţintire şi distrugere a submarinelor, de protecţie împotriva minelor, de lansare de rachete cu altitudine mică, de artilerie şi chiar de “arme electromagnetice”.
     Distrugătorul american are parte de tehnologii atât de avansate şi automatizate, încât un Computer Central al navei va controla absolut totul, de la radare şi până la arme. El poate veni în sprijinul forțelor pentru operațiuni speciale, și poate folosi cele mai noi tehnologii din domeniul militar, cum ar fi armele cu laser. “USS Zumwalt” este, de asemenea, practic invizibil în apă. Liniile sale futuriste îi menţin invizibilitatea, nava fiind văzută pe un ecran radar inamic ca o barcă mică de pescuit.

      Calculatoarele și sistemele automatizate din dotarea sa înseamnă, de asemenea, şi mai puțin echipaj la bord. Dacă un distrugător de genul acesta are nevoie de 210 de marinari, “USS Zumwalt”  necesită doar 130 de oameni pentru a fi operat, plus încă 28 de oameni pentru operațiuni de aviație (nava are un heliport suficient de mare pentru două elicoptere sau un elicopter și un avion cu decolare verticală).

      Iniţial costurile erau estimate la aproximativ 3,8 miliarde de dolari, dar s-a ajuns la 7 miliarde dolari. Cu toate acestea, Zumwalt va fi, fără îndoială, nava de război cea mai avansată tehnologic, iar sistemele extinse de automatizare şi echipajul său redus vor reduce costurile de operare. Nava va fi livrată Marinei Americane anul acesta (2014), şi, după ce va fi supusă mai multor teste, ea va deveni operațională în jurul lui 2016.

lovendal.ro